Despre

Evoluţia Radio-ului, de-a lungul istoriei sale în secolul XX, a impus diversificarea dialogului cu ascultătorii, ca o reflectare a imaginii sonore a muzicii româneşti în cultura şi viaţa spirituală a fiecărei epoci. Necesitatea unui răspuns pertinent la solicitările societăţii a determinat decizia, în 1949, ca în cadrul emisiunilor radiofonice, divertismentul să primească o reprezentare profesională de ţinută. În această orientare se plasează organizarea unui ansamblu de gen, actualmente Big Band-ul Societăţii Române de Radiodifuziune. Maeştri importanţi, dirijori şi compozitori, precum Sile Dinicu, apoi Cornel Popescu, Ion Cristinoiu şi, mai recent, Ionel Tudor au asigurat de la pupitrul şefului de formaţie acest contact cu publicul de concerte şi radioamatorii radioscultători. Totodată, prin înregistrari, s-a realizat un amplu fond de valori componistice şi interpretative, Big Band-ul contribuind prin concerte şi colaborări la emisiuni de televiziune sau prin participarea la festivaluri – mai cu seamă cele de la Mamaia şi Braşov), la impunerea prestigiului artistic al formaţiei.

De-a lungul unei istorii semicentenare, pe care s-a clădit renumele acestui ansamblu, pe plan naţional şi internaţional, s-au impus prin mijloacele specifice radio-ului, în Big Band, prezenţe artistice de seamă pentru activitatea interpretativă, de improvizaţie şi orchestraţie, printre care: Dan Mandrilă, Bebe Prisada, Mihai Ampoiţan, Peter Wertheimer, M. Ştefănescu, Alin Constanţiu, Dan Ioniţă, Cristian Soleanu, Cristian Teodorescu (saxofon), Nelu Marinescu, Petre Căplescu, Ion Păun, A. Iliescu, Emil Bâzgă (trompeta), Corneliu Meraru, Nicu Farcaş (trombon), G. Koffler, Sile Dinicu, George Natsis, Ionel Tudor, Mircea Tiberian (pian), Sandu Avramovici, Florin Ochescu (chitară), Dan Dimitriu, Gabi Popescu, C. Stângaciu, Eugen Tegu (bas), Doru Danciu, Ion Cristinoiu, Marian Toroimac (percuţie).

Big Band Radio